O modalitate radicală de a scăpa de carduri de credit
Cine nu are card de credit sau nu a avut niciodată, să nu ridice mâna, ar fi încă un motiv să ne întrebăm – noi, cei care avem/am avut – cum este posibil așa ceva?!
Dar se cade foarte ușor în această capcană. Cred că la un an după ce mi’am plătit la timp ratele la un credit-pe care, de altfel, l’am făcut fără o urgență reală, am fost sunată de la banca respectivă că pot intra în posesia unui card de credit doar mergând la sediul lor cu buletinul. Îmi aduc aminte și acum ce emoționată am fost, de parcă banii aceia mi se dădeau premiu, doar pentru că sunt o persoană drăguță și deosebită. Eram cu atât mai impresionată cu cât știam că trebuie să ai un dosărel cu tot felul de adeverințe și copii după acte ca să ai acces la o așa ‘mană cerească’.
Am acceptat acest ‘premiu’- fără să mă gândesc la comisioane și alte taxe. L’am golit repede, cu toate că, inițial, ne’am gândit că va fi doar pentru urgențe. După care plăteam minimu, ceea ce era de fapt dobânda uriașă.
Cardul l’am acoperit de două ori: prima dată eram decisă să merg să’l închid. Când am ajuns la bancă, o doamnă simpatică mi’a făcut legătura cu un coleg din centrală, care, cu o voce prietenoasă și caldă m’a convins să nu închid cardul. Cum să refuz o așa rugăminte?? mai ales că nu mai plăteam absolut nici un comision timp de 6 luni, dacă orice cheltuiam puneam la loc până luna următoare. Păi cum să ratez asemenea ofertă, mai ales că nu aveam de gând să’l mai folosesc?!
Bineînțeles cardul s’a golit. Pe nimic memorabil!
A doua oară am reușit să’l acoperim datorită unei refinanțări, și, cu toate că banca solicita închiderea acestuia, n’am facut’o. Îl păstram pentru ‘zile negre’. ‘Zilele negre’ din fericire n’au venit, dar cardul s’a golit.
După ce am citit cartea lui Dave Ramsey – Transformarea financiară totală (The Total Money Makeover), ochii mi s’au deschis, am devenit efectiv conștientă de dobânda uriașă pe care o plăteam, pe ceva ce am cheltuit de foarte mult timp.
Așa că am luat o măsură radicală, singura care ar funcționa pentru noi: am tăiat cardul și l’am lipit de o cutie în care puneam fiecare monedă lăsată prin casă ‘nesupravegheată’, fiecare ban pe care îl puteam sustrage din cheltuielile casei. La fiecare 2 săptămâni, mergeam cu banii la bancă: satisfacerea era maximă și dacă puneam 20 și dacă puneam 200. Atâta timp cât doar puneam și nu mai cheltuiam nimic rezultatele se vedeau. Eram decisă să’l închid și orice ban pe care îl aveam era direcționat către card.
Și am reușit să’l acopăr. A treia oară. Numai că acum eram mult mai fericită: am facut’o conștient și am simțit fiecare bănuț pe care l’am pus pe card.
Mi’am trâmbițat realizarea lui Andrei și i’am spus de decizia de’al închide. Dar fiind înainte de o mini-vacanță, a propus să’l ținem totuși, să’l avem cu noi ‘doar în caz de….’
Cine sunt eu să mă pun contra?! Sunt doar un om slab de înger!
Așa că am sunat la bancă și, pentru ca îmi expirase cardul cu 3 luni în urmă și n’am fost să’l ridic, îl anulase. Și trebuia să plătesc o taxă de 6 lei ca să’l reemită.
Taxa de 6 lei a fost ca un duș rece: câteodată dura o săptămână până să reușesc să strâng 6 lei pentru a pune pe card. În aceeași zi m’am dus la bancă și am închis cardul oficial.
trad: nu sunt ‘încă’ supărată pe tine. n’am fost niciodată supărată pe tine. doar că am decis că viața mea ar fi mai bună fără tine!
Și nu i’am simțit lipsa. Dacă aș fi deschis de atunci un cont de economii să pun lunar câtă dobândă dădeam la bancă…filosofam altfel acum.
Povestea voastră care este?
Nu așteptați până aveți nevoie de bani pentru a începe un cont de economii. Începeți de acum!
Economisire plăcută!
xoxo
ramona
[sbscrbr_form].
